O viață dedicată ascultării plămânului.

Guy Postiaux este una dintre cele mai marcante figuri ale kinetoterapiei contemporane. Născut și format în Belgia, a absolvit kinetoterapia la Institut Provincial de Kinésithérapie de Montignies-sur-Sambre în 1968, iar în 1983 a obținut certificatul de aptitudine pedagogică al Juriului Central de Stat. Foarte devreme, atenția sa s-a îndreptat spre un gest clinic adesea neglijat de kinetoterapeuții vremii: auscultația pulmonară. Ceea ce pentru mulți era un instrument rezervat medicului a devenit, prin impulsul său, instrumentul central al unei noi kinetoterapii: ghidată de ureche, fondată pe știință și profund respectuoasă față de fiziologia pacientului.

Timp de mai multe decenii, Guy Postiaux a profesat și a făcut cercetare la Centre Hospitalier Notre-Dame et Reine Fabiola (CHNDRF) din Montignies-sur-Sambre, în regiunea Charleroi. A condus laboratoarele de explorare funcțională și de analiză a zgomotelor respiratorii, precum și departamentul de kinetoterapie respiratorie. În cadrul Groupe d'Étude Pluridisciplinaire Stéthacoustique, pe care l-a cofondat, a dezvoltat împreună cu dr. Emile Lens un program de cercetare unic în Europa, dedicat măsurării obiective a zgomotelor respiratorii și validării experimentale a tehnicilor de kinetoterapie. Din această muncă răbdătoare, adesea ingrată și uneori solitară s-a născut metoda care îi poartă astăzi numele.

Foarte repede, influența sa a depășit granițele Belgiei. A fost invitat să predea la Université René Descartes — Paris V (1986–1991), apoi la École de Cadres en Kinésithérapie Bois-Larris din Franța. În Spania a fost profesor invitat la Universitatea Ramon Llull din Barcelona (1995–2001) și la Universidad ONCE din Madrid. În Brazilia a devenit profesor invitat la Universitatea Federală din Minas Gerais, la Belo Horizonte, și la Universitatea Federală din Pernambuco, la Recife. În Belgia a predat la Hautes Écoles Charleroi-Europe (1982–2003), Haute École Léonard de Vinci, Haute École Parnasse și Haute École Condorcet și a fost conferențiar asociat la Université Libre de Bruxelles (ULB) între 2004 și 2007.

Influența sa depășește cu mult cercul kinetoterapeuților francofoni. Membru titular al Société Scientifique Belge de Kinésithérapie, membru efectiv al Camerei Restrânse a serviciului de control medical al INAMI, membru fondator și secretar al comitetului de etică medicală al CHNDRF, fondator și membru de onoare al Société Européenne de Kinésithérapie Respiratoire et Cardio-Vasculaire, a participat la toate marile instanțe care structurează profesia. În 1994 a reprezentat Guvernul belgian în Comisia senatorială pentru statutul profesional al kinetoterapeutului și a făcut parte din Consiliul Tehnic Național de Kinetoterapie.

Pe plan internațional, angajamentul său științific este la fel de profund. Este membru al International Lung Sounds Association (ILSA), al American Association for Respiratory Care, al Société Belge de Pneumologie și al European Respiratory Society Task Force on Lung Sounds Nomenclature Survey. Membru al Grupului CORSA — Computerized Recording and Analysis of Respiratory Sounds, a activat ca expert cercetător în Biomedical and Health Research Programme (BIOMED 1) al Comunităților Europene între 1994 și 1999. Această implicare îl face unul dintre principalii contributori la recomandările europene privind nomenclatura și analiza standardizată a zgomotelor respiratorii.

Lucrările sale au fost recunoscute foarte devreme. În 1991, cartea Kinésithérapie respiratoire et auscultation pulmonaire a primit la Paris, la 12 octombrie, prestigiosul Trofeu „Kiné à la Main d'Or”. Această lucrare, urmată de La kinésithérapie respiratoire de l'enfant (De Boeck Université, mai multe ediții, tradusă în spaniolă și portugheză braziliană) și de lucrarea de referință Kinésithérapie et bruits respiratoires — nouveau paradigme (De Boeck Supérieur, 2016), structurează astăzi predarea kinetoterapiei respiratorii în majoritatea școlilor francofone și nu numai.

Dincolo de aceste titluri, trebuie subliniat ceea ce caracterizează cu adevărat parcursul lui Guy Postiaux: refuzul constant al kinetoterapiei „pe bază de rețete”, o exigență științifică aplicată practicii zilnice și convingerea profundă că fiecare pacient este un caz particular, care merită o evaluare kinetoterapeutică specifică și un tratament adaptat. Această filosofie — exigentă, riguroasă, profund umană — este exact cea pe care Stéphane Otto o transmite astăzi kinetoterapeuților din întreaga lume.

Evaluarea kinetoterapeutică specifică a obstrucției bronhopulmonare.

În centrul metodei Postiaux se află o inovație conceptuală: evaluarea kinetoterapeutică specifică. Acolo unde kinetoterapia respiratorie tradițională se organiza după o clasificare nosologică, bazată pe diagnosticul medical (bronșiolită, fibroză chistică, BPOC etc.), Guy Postiaux propune un demers funcțional și anatomic. Kinetoterapeutul nu mai acționează în funcție de o etichetă de diagnostic, ci în funcție de ceea ce observă și aude la pacient.

Această evaluare se sprijină pe trei piloni: auscultația pulmonară sistematică, evaluarea mecanicii ventilatorii și analiza localizării obstrucției după un concept etajat al arborelui bronhopulmonar. Pornind de la această analiză, terapeutul selectează tehnica potrivită — proximală, medie sau periferică — și o modulează de la caz la caz.

Această abordare profund personalizată respinge explicit logica „rețetelor”: nu există un protocol unic aplicabil tuturor bronșiolitelor, nici o secvență fixă pentru toate BPOC. Fiecare pacient merită o evaluare, iar fiecare evaluare îi determină tratamentul. Această exigență clinică face diferența dintre o kinetoterapie tehnică și o kinetoterapie medicală.

Evaluarea kinetoterapeutică specifică este astăzi conținutul principal al cursurilor susținute de Stéphane Otto în întreaga lume. Este predată nu ca protocol, ci ca raționament clinic structurat, pe care fiecare kinetoterapeut învață să îl integreze în practica zilnică, în cabinet și în spital.